In zilele mele cele mai grele, in care ma simt si cred ca arat infiorator, imi aduc aminte cu drag o scena vizionata acum 4-5 ani in fata magazinului Unirea, in plin centrul Bucurestiului. Eu la semafor, ei, un el si o ea, pe cealalta parte. De fapt ea il astepta, imbracata in cea groteasca rochita din dantela care parea facuta din perdelele din vremea copilariei mele. Avea un par saten lung, foarte degradat si un machiaj sclipicios. La ora 12! El, cu o tinuta curata dar saraca, pe care se vedeau clar multele ocazii cu care fusese folosita.
S-a apropiat prin spatele ei si i-a oferit un trandafir. Frumos trandafirul, culoarea aceea sangerie catifelata. Ea a zambit cu toata gura. Ii lipseau incisivii de sus. Apoi l-a pupat. Iar el, rosu sfecla la fata, cumplit de emotionat a luat-o in brate si a zambit. Atata liniste am vazut pe chipul acelui baiat... Atata liniste... Erau cei mai fericiti oameni de pe pamant! Si asta era tot ce conta pentru ei, doi copii la vreo douazeci si ceva de ani, pentru care timpul se oprise! Si aceea, dragele mele, a fost una din primele lectii pe care mi le-am luat ca nu conteaza ce consider eu a fi frumos, fiecare om poate fi minunat in felul lui!
Arta machiajului este inselatoare. Totul tine de gusturi, de moda, de structuri ale fetelor... Modul in care "ma aranjez" eu, in zorii zilei poate insemna enorm de mult machiaj pentru altcineva. De multe ori am vazut pustoaice facand misto-uri pe seama mea. Am ramas zen, urmarindu-le unghiile cu oja sarita pana la jumatate, uneori parul plin de sebum sau tinutele desprinse parca dintr-un bazar destinat femeilor usoare. Semanam cu ele? In mod clar nu! Si atunci de ce sa ma supar pe niste fiinte cu gusturi atat de diferite de ale mele? Nu ca toate femeile care ma critica sunt urate sau neglijente, dar uneori se aplica o expresie care mie imi place foooooarte mult: "arunca cu pietre doar daca esti incasabil" Fiecare are atuuri si defecte, important e sa ni le stim, sa le scoatem in evidenta pe unele si sa le camuflam pe celelalte! Intotdeauna in aceasta ordine! ;) Nu ma deranjeaza criticile ci doar modul in care uneori simt unii nevoia sa le faca in gura mare, cand nimeni nu are nevoie de opiniile lor... Va suna cunoscut?
Mergand pe strada, mi-au trecut de-a lungul timpului pe la urechi: "e frumoasa", "e naspa", "e grasa", "e prea slaba", "e prea inalta", "are picioarele strambe", "are prea multi muschi", "cat de lucrata e", "e buna", "ai vazut-o?", "prea machiata", "prea blonda"... Cu ce raman in cap? Cu zgomot... Pentru ca in mintea mea nu prinde radacini nimic din toate astea! Nu ma duc acasa, imi sterg machiajul, ma fac bruneta si ma programez urgent la o lipoaspiratie! Pe bune?
Mergand pe strada, mi-au trecut de-a lungul timpului pe la urechi: "e frumoasa", "e naspa", "e grasa", "e prea slaba", "e prea inalta", "are picioarele strambe", "are prea multi muschi", "cat de lucrata e", "e buna", "ai vazut-o?", "prea machiata", "prea blonda"... Cu ce raman in cap? Cu zgomot... Pentru ca in mintea mea nu prinde radacini nimic din toate astea! Nu ma duc acasa, imi sterg machiajul, ma fac bruneta si ma programez urgent la o lipoaspiratie! Pe bune?
Asa cum am mai zis, iubesc makeup-ul smokey. Si il port zi lumina. Pe tonuri de taupe sau brun la serviciu, ceva mai rafinat si mai puternic la ocazii mai deosebite. Cum, smokey la 6 dimineata cand plec la munca? Ei bine, da! E alegerea mea, amprenta mea, eu cand ma uit in oglinda, asa sunt eu multumita cu mine! Am colege care folosesc creioane stralucitoare in nuante turcoaz sau lila. Bravo lor! Sunt persoane in jurul meu care se ajuta doar de un strop de mascara si altele care fac un machiaj complet fond de ten-concealer, fard obraz etc si le apreciez pe fiecare in parte, fie pentru ca adopta un stil minimalist, fie pentru rabdarea de a se pune la punct si de a putea iesi "in lume" impacate cu ele!
Frumusetea chiar sta in ochiul privitorului, asa cum zic americanii! Am avut la un moment dat urmatorul dialog cu cineva:
-Mai fata, nu te mai machia asa...
-Pai de ce?
-Pentru ca nu iti sta bine!
-Nu imi sta bine sau nu iti place TIE?
-Aaaaaa....
-Si eu ar trebui sa ma schimb pentru ca TIE nu place...exact DE CE?!?
Raspunsul nu l-am primit niciodata, va asigur!
Pe de alta parte, am racit crunt la un moment dat, ma simteam extrem de rau si in dimineata aceea mi-am aruncat un strop de mascara pe gene, un strop de fard de obraz si am plecat la serviciu. Am primit complimente cate n-am primit luni intregi! Dar stiti de ce? Nu pentru naturalete... Nu... Pentru ca, dincolo de un makeup rece si destul de distant pe care il port de obicei, in ziua aceea paream vulnerabila, paream deschisa, insusi machiajul meu era mai permisiv si crea aspectul de copilandra.
(Evident ca nu sunt Adriana Lima, dar incercam sa pun punctul pe "i" aici! :))
La fel cum, un machiaj mai studiat si ceva mai rafinat poate sa emita semnale de femeie inabordabila, sau "pretioasa", sau uneori, daca este extrem, diva (uneori in sensul bun, alteori mai putin bun, avem si noi televizoare, mai vedem vedete)...
Ideea e ca fiecare femeie, inainte de a pleca de acasa, arunca un ochi in oglinda. Nu stiu una sa nu o faca. Si daca iese pe usa, inseamna ca e multumita cu ea! Nici eu, nici voi si nimeni pe lumea asta nu are dreptul sa ii spuna ca frumusetea care trece prin globii ei oculari nu este cea corecta! Poate ca aprecierile ei in materie de cosmetice difera fundamental de ale mele, dar asta este cu totul altceva. A, daca mi se cere in mod punctual parerea, as spune fara probleme "EU DACA AS FI IN LOCUL TAU, PROBABIL CA..." dar sa ii combat modul in care vede ea lucrurile, niciodata!
Pentru ca oamenii trebuie acceptati asa cum sunt. Mai ales daca ne sunt prieteni. Nu ne-am nascut pentru a fi judecatori unii pentru altii, ci pentru a ne ajuta, atunci cand si daca putem. Daca nu, putem trece mai departe prin lume, admirand unele chipuri si abia atingand cu privirea pe cele care ne displac. Pentru ca, in cele din urma, parerea noastra ar putea fi cea eronata, de ce nu?!?
Imi aduc aminte cum la 20 de ani, purtand o fustita cat o batista, cu un corp lucrat din greu prin sport, cu un machiaj fin pe chip, credeam ca sunt "buricul pamantului"! Vreo zece ani mai tarziu, cu vreo 5kg in plus si alt stil de machiaj, intoarcem mult mai multe priviri. Pentru ca eram o femeie frumoasa? Ha! S-o credeti voi! Pentru ca ma simteam bine in pielea mea, iar lucrul acesta se vede nu doar in machiaj, coafura, tinuta ci in atitudine! Stiu femei care ar fi catalogate drept obeze si care sunt frumoase de pica pentru ca prin stil, prin faptul ca au o personalitate magnetica si se ingrijesc, arata fabulos! Si altele care au un corp aproape perfect si care imi displac din prima secunda... Nesiguranta, egoismul, rautatea sunt lucruri care trec in valuri peste fardul de ochi si blush...
Ce am vrut sa va spun prin postul acesta lung si care suna poate a lupul moralist? Dragele mele, fiti cine vreti voi sa fiti! Machiati-va asa cum va simtiti bine, imbracati-va cu orice va face sa zambiti ori de cate ori va vedeti reflexia intr-un ochi de geam, parfumati-va cu orice parfum se muleaza pe sufletul vostru! Pentru ca in cele din urma, bucuria de pe chipurile voastre si siguranta pe care o capatati atunci cand VOI stiti ca aratati uluitor, acestea vor fi cele care vor ajunge la ochii celor care va privesc! Va place galbenul urlator? Purtati-l! Poate un ruj intr-un rosu purpuriu in zorii zilei? Care e problema celorlalti?!? Agreati hainele sport? Atunci asta e! Dar, nu uitati... Voi sunteti tot ce aveti mai bun pe lumea asta si singurul lucru care ar trebui sa va preocupe atunci cand mergeti pe strada nu sunt privirile din jurul vostru, ci cat de multumite sunteti voi de cum aratati! Si daca nu ma credeti, aruncati un ochi la Marilyn Monroe, o femeie departe de a fi de o frumusete rapitoare dar cu o atitudine naucitoare!
Fiti fericite, fiti ingrijite, fiti curajoase!
Cu drag,
Wolfette
© 2012-2013 wolfettepandora.blogspot.ro
